Ziua de Paste se indreapta spre Vecernie cu o lumina care se inmoaie si in acelasi timp se intensifica, filtrata prin vitralii si adunata pe suprafetele altarului. Aerul inca pastreaza rezonanta celebrarilor de dimineata; lumanarile ard cu o flacara constanta, tesaturile liturgice reflecta licariri calde, congregatia asteapta.

Introducerea orgii izbucneste cu plenitudine si claritate, o masa compacta de sunet se extinde prin naos si face ca piatra insasi sa vibreze, iar intreaga biserica pare sa participe la o proclamatie comuna, o bucurie care ia forma sonora si se raspandeste cu o mandrie solemna.

Muzica, imaginea si olfactivul converg intr-o singura expansiune luminoasa care celebreaza ziua dintre toate zilele cu o intensitate profunda.