Sala Motoarelor

Dincolo de cor, dincolo de claviaturi, exista un spatiu care rareori intra in atentia cuiva: sala motoarelor. Lumina este dura si functionala; suprafetele poarta urmele utilizarii, iar aerul detine o caldura constanta. Mirosul acestui mediu vorbeste despre metal, despre praf incalzit, despre ulei care curge incet prin mecanisme si mentine sub tensiune burduful - „plamanii” orgii.

Inaintea maretiei sonice, inaintea solemnitatii care umple boltile, exista un sistem complex de parghii, turbine si conducte de aer care genereaza presiune si transforma energia in sunet. Extazul muzical isi are originea in aceasta masinarie complicata.

Cand orga rasuna in biserica, sunetul apare pur si transcendent, in timp ce aici, printre motoare, se intelege geneza acelei puritati. Masinile functioneaza continuu, producand un zumzet profund si constant care formeaza fundamentul tacut al armoniei. Muzica care urca spre bolti isi gaseste radacinile in aceasta fizicalitate, in aceasta respiratie fortata care se misca prin metal si lemn.

Orga se dezvaluie in dubla sa natura: o masinarie complexa si o voce capabila de inaltare. In aceasta convergenta reiese un adevar central al cercetarii artistice a lui Filippo: spiritul prinde forma prin materie.

Camera motoarelor devine o metafora pentru intruparea sunetului.