Dupa-amiaza de sambata a copilariei

In copilarie, Filippo statea la tastaturi in timp ce mama lui spala covoarele bisericii. Dupa-amiezile de sambata posedau o lumina deosebita, mai joasa si aurie, capabila sa intinda umbrele de-a lungul naosului si sa faca piatra sa para mai moale pentru ochi. Biserica era goala; se auzea doar sunetul apei curgatoare, miscarea constanta a mainilor care lucreaza si parfumul tesaturii proaspat spalate se raspandea prin aerul inca cald.

Asezat in fata clapelor, copilul a simtit ca sunetul orgii transforma spatiul. Notele se ridicau incet si voit, trecand prin aerul parfumat cu sapun, asezandu-se pe covoarele asezate sa se usuce, unele atarnand peste balustrade chiar in afara usii principale. Sunetul si parfumul au patruns pe coloane si au revenit cu o rezonanta mai blanda. Biserica a capatat un caracter atat domestic, cat si solemn; vibratia muzicii se amesteca cu mirosul de curatenie si transforma munca umila intr-un ritual tacut.

Prin aceasta experienta, Filippo a aflat ca grija materiala si cautarea frumusetii apartin aceluiasi orizont.