„Pamantul era fara forma si gol, intunericul acoperea adancul, iar Spiritul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor.” (Geneza 1:1–10)

In ebraica, „Ruah” inseamna vant, dar si spirit, suflu, respiratie, esenta care anima ceea ce e inert, un act de creatie pura. Este lumina care atinge apele, energia invizibila care transforma haosul in frumusete.

Asa se naste acest parfum: mirosul sarat al marii este strapuns de soarele citric al lamaii, iar fara acest suflu de lumina, marea insasi ar ramane ascunsa privirii.

Ruah este mai mult decat un parfum, este o evocare a inceputului, a creatiei primordiale, unde spiritul si natura se impletesc in armonie sublima.