Un monument al puterii, ramas singur in fata timpului.

Elemi si piperul negru deschid compozitia cu o energie luminoasa, uscata si impunatoare. Labdanumul si lemnul de casmir aduc apoi profunzime si o caldura tacuta, inainte ca ambra si vanilia sa se aseze intr-o urma calda, aproape melancolica.

Ozymandias vorbeste despre ambitie si despre inevitabila trecere a timpului.

Despre ceea ce ramane atunci cand maretia dispare, iar certitudinile devin doar amintire.

Un parfum ca un monument care se dizolva incet in nisip pana cand chiar si cele mai puternice declaratii devin soapte.