Mirosul pe care l-a simtit Filippo cand a cantat la orga in Rouen, aceeasi orga folosita de mai multe ori de Marcel Dupré, care a fost un mare si virtuos compozitor care a trait la inceputul anilor 1900.

Symphonie-Passion vorbeste in toate timpurile, pentru ca este in mod inerent legata de o calatorie, de o scara de piatra, a clopotnitei care urca intr-o galerie nesfarsita de sentimente, care graveaza poetic in lemn numele celui care canta umil, dar este maestru in miscari, surprinzator si mirat, unde fiecare om ar trebui sa se regaseasca si sa realizeze ceea ce este cu adevarat.

Motorul porneste, dornic sa scoata sunetul padurilor prafuite si al fierului in arcele matematice ale marmurei, printre urechile care asteapta armonia imprevizibila care declanseaza iluzia.

Lumea muzicii purtata pe piele, de zambet si de suferinta, de lacrimile negre ale infinitului.

Ca miscarile lemnului de cedru pe fundul lacului, puternic si impunator, intepator ca frunzele sale, cuprinde muzical imbratisarea de mosc si de lemnul de santal. Trecem peste inima de vetiver, atasata strans de cashmeran, intr-o combinatie de simbolistica antica si tehnologie moderna.

Deschide si incheie calatoria gregoriana a pasiunii, concertul olfactiv de lamaie si bujor, unirea adevarului cu notele dulci, printre rupturi si mangaieri cromatice.

Symphonie-Passion, cimentul adanc al gandirii, ecoul profund dintre arcadele care invaluie, balsamul insatiabil care zgarie si saluta. Materia sonora fermenteaza, viziunea artefactului reincepe in adancimea unui mestesug melodic revolutionar, cu mantia parfumata a unui pas, bland si constient de revolutie si iluzie, de o anarhie nobila a regulilor, de o neglijenta eleganta care inalta si sufera ca in reticulul ideii muzicale, ne orbesc intr-o dimensiune inumana unde arta este continua, este ireductibila pentru relativ.

Note de top: lamaie, bujor

Note de mijloc: vetiver, lemn de casmir

Note de baza: lemn de cedru, lemn de santal, mosc